învaţă limba franceză online

Verbul

Verbul este partea de vorbire care defineşte acţiunea într-o propoziţie.

În exemplul următor, verbul este acheter (a cumpăra):
Jaques achète des pommes. (Jaques cumpără mere).

Modurile verbelor din limba franceză sunt:
Personale: Indicativul (l'indicatif), Conjunctivul (le subjonctif), Condiţionalul (le conditionnel) şi Imperativul (l'impératif)
şi Impersonale: Infinitivul (l'infinitif), Gerunziul (le participe présent) şi Participiul (le participe passé)


Verbele se conjugă în funcţie de mod şi timp. Majoritatea verbelor sunt verbe regulate, ceea ce înseamnă că se conjugă în acelaşi fel. Există trei categorii de verbe regulate, în funcţie de terminaţie:
verbe -er verbe -re verbe -ir
parler (a vorbi)
manger (a mânca)
aimer (a iubi)
travailler ( a munci)
jouer (a [se] juca)
lire (a citi)
vendre (a vinde)
répondre (a răspunde)
perdre (a pierde)
attendre (a aştepta)
partir (a pleca)
finir (a termina)
réussir (a reuşi)
choisir (a alege)
remplir (a umple)

În funcţie de terminaţie, verbele se conjugă la timpul prezent prin adăugarea următoarelor terminaţii la rădăcina lor:
-er -re -ir
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
Persoana I -e -ons -s -ons -is -issons
Persoana a II-a -es -ez -s -ez -is -issez
Persoana a III-a -e -ent - -ent -it -issent


Conjugarea verbului "parler"
Indicatif présent
je parle
tu parles
il/elle parle
nous parlons
vous parlez
ils/elles parlent
Indicatif imparfait
je parlais
tu parlais
il/elle parlait
nous parlions
vous parliez
ils/elles parlaient
Indicatif passé simple
je parlai
tu parlas
il/elle parla
nous parlâmes
vous parlâtes
ils/elles parlèrent
Indicatif futur simple
je parlerai
tu parleras
il/elle parlera
nous parlerons
vous parlerez
ils/elles parleront
Indicatif passé composé
j'ai parlé
tu as parlé
il/elle a parlé
nous avons parlé
vous avez parlé
ils/elles ont parlé
Indicatif plus-que-parfait
j'avais parlé
tu avais parlé
il/elle avait parlé
nous avions parlé
vous aviez parlé
ils/elles avaient parlé
Indicatif passé antérieur
j'eus parlé
tu eus parlé
il/elle eut parlé
nous eûmes parlé
vous eûtes parlé
ils/elles eurent parlé
Indicatif futur antérieur
j'aurai parlé
tu auras parlé
il/elle aura parlé
nous aurons parlé
vous aurez parlé
ils/elles auront parlé
Subjonctif présent
je parle
tu parles
il/elle parle
nous parlions
vous parliez
ils/elles parlent
Subjonctif imparfait
je parlasse
tu parlasses
il/elle parlât
nous parlassions
vous parlassiez
ils/elles parlassent
Subjonctif passé
j'aie parlé
tu aies parlé
il ait parlé
nous ayons parlé
vous ayez parlé
ils/elles aient parlé
Subjonctif plus-que-parfait
j'eusse parlé
tu eusses parlé
il/elle eût parlé
nous eussions parlé
vous eussiez parlé
ils/elles eussent parlé
Conditionnel présent
je parlerais
tu parlerais
il/elle parlerait
nous parlerions
vous parleriez
ils/elles parleraient
Conditionnel passé 1re forme
j'aurais parlé
tu aurais parlé
il/elle aurait parlé
nous aurions parlé
vous auriez parlé
ils/elles auraient parlé
Conditionnel passé 2e forme
j'eusse parlé
tu eusses parlé
il/elle eût parlé
nous eussions parlé
vous eussiez parlé
ils/elles eussent parlé
Infinitif
parler

Impératif
parle
parlons
parlez

Participe présent
parlant

Participe passé
parlé


Verbele auxiliare sau verbele ajutătoare sunt verbe care se combină cu verbul principal pentru a forma o frază verbală. Există două tipuri de verbe auxiliare: comune şi modale. Cele două verbe auxiliare comune sunt: être (a fi) şi avoir (a avea).

Jaques parle avec Maria. (Jaques vorbeşte cu Maria)
Jaques a parlé avec Maria. (Jaques a vorbit cu Maria)

În prima propoziţie verbul parler este la prezentul simplu. În a doua propoziţie verbul este la timpul trecut compus, unde verbul auxiliar avoir se combină cu verbul principal: a parlé

Verbele reflexive se conjugă la fel ca verbele normale, doar că înaintea verbului se adaugă un pronume. Pronumele respective sunt:
me (mă)
nous (ne)
te (te)
vous (vă)
se (se)
se (se)

Următoarele verbe sunt reflexive:
se laver (a se spăla)
se dépêcher (a se grăbi)
se reposer (a se odihni)